Descarca Calea - convertire de la baptisti - Carlton Clark

Multi convertiti la Ortodoxie au scris despre propria lor calatorie spre Credinta. Cu toate acestea, nu de multe ori ne este dat sa aflam, asa cum se întâmpla în Calea (The Way), o prezentare atât de sincera si de amanuntita a dureroasei experiente traite de cel care a ajuns sa înteleaga ca de fapt credinta în care a fost crescut si potrivit careia a trait este un fals, o contra-facere a unui lucru autentic. Multi din cititorii acestei carti vor fi negresit surprinsi sa descopere ca diferentele profunde si radicale dintre 'crestinismul occidental' si Credinta Ortodoxa.
O mare parte din cele relatate de Dl. Carlton vor putea fi lesne de înteles de catre cei care, ca si mine, vin dintr-un mediu Protestant Evanghelic. Ca pastor de suflete si învatator am avut atât datoria cât si bucuria de a ajuta si îndruma pe multi din cei care îsi cautau calea si astfel am regasit aici experienta lor. Mai mult chiar, pentru ca autorul mi-a marturisit ca cititorii sai ar putea fi interesati sa afle care a fost propriul meu pelerinaj spre Biserica, am hotarât sa prezint - pe cât îmi amintesc - evenimentele care au dus la convertirea mea.
Aveam si eu, bine înradacinate în constiinta mea, multe idei preconcepute în ceea ce priveste natura vietii crestine. Am rupt-o cu începuturile mele ca Baptist destul de timpuriu, acum vreo cincizeci si sapte de ani. Sora mea (Demetra) si cu mine am început sa ne simtim tot mai stingheri în Biserica noastra Baptista. Desi am fost încurajati sa citim Biblia, am simtit ca în atâtea privinte ce faceam în Biserica nu se asemana defel cu ceea ce citeam în Noul Testament. Probabil ca a fost picnicul din Vinerea Mare sau vaga notiune legata de Înviere la care s-a facut referire în treacat doua zile mai tarziu, cert este ca am început sa cautam 'Biserica Noului Testament'. Am dat întâmplator peste o Enciclopedie a religiilor universale si acolo aveam sa aflam de existenta Bisericii Ortodoxe, care ni s-a parut ca satisface asteptarile noastre despre cum trebuie sa fie Biserica. La vremea aceea aveam doar paisprezece ani, iar sora mea cincisprezece, dar ne-am luat inima-n dinti si am vizitat Biserica Ortodoxa Greceasca Sfânta Treime, singura Biserica Ortodoxa din Dallas, Texas.
Prima noastra vizita la Sfânta Treime a avut loc într-o Duminica a anului 1940 si, în ciuda diferentei radicale fata de tot ceea ce întâlnisem pâna atunci, nu am mai mers niciunde altundeva. Acea zi avea sa marcheze o cotitura definitiva în vietile noastre. Fara sa fim în stare sa exprimam în cuvinte ceea ce am simtit, un lucru a fost clar: am gasit ceea ce am cautat. De buna seama ca au existat câteva motive care ne-au îngreunat sederea acolo. Cei de la Sfânta Treime, majoritatea fiind emigranti, au fost uimiti sa vada niste straini în Biserica lor. Nu întâlnisera pe nimeni care sa devina Ortodox - în afara de un barbat care urma sa se casatoreasca cu o grecoaica.
Pe de alta parte, desi nu stiam pe atunci limba greaca, am înteles unele lucruri, fiind profund impresionati de altele. De exemplu nu mai fusesem niciodata în mijlocul unei comunitati de oameni care se roaga. Ne-au impresionat profund modul de închinare, familiaritatea enoriasilor cu slujba în sine, faptul ca stateau în picioare vreme de peste doua ore (desi unii au început sa propuna instalarea de banci), felul în care se raportau la icoane, la Evangheliar, felul în care aprindeau lumânari si respectul cu care îl tratau pe preot. În numai câteva saptamâni aveam sa ne simtim ca acasa. Oamenii ne tratau ca si cum am fi fost deja de-ai lor, iar preotul, desi nu cunostea bine engleza, ne acorda generos din timpul sau pentru a ne îndruma în Credinta. Niciodata nu a comparat Credinta Ortodoxa cu alte credinte, ci s-a multumit sa ne vorbeasca simplu si bucuros despre Hristos si Trupul Sau tainic, Biserica.
Fara sa mai zabovim în ceea ce stiusem pâna atunci, cred ca în cautarea noastra ne-a atras ceea ce dl. Carlton a descris cu atâta pricepere: continuitatea Bisericii Apostolice cu Biserica generatiilor urmatoare. Ne-am întrebat adesea cum de a putut Biserica Apostolilor sa dispara dintr-o data, pentru a renaste peste o mie cinci sute de ani în nordul Europei. Aceasta era, de regula, versiunea Baptista a istoriei Bisericii. Îmi amintesc în mod special de o întâmplare legata de un om din parohia din Corint, acelasi Corint catre care Sf. Pavel scrisese doua epistole. Ce revelatie: Biserica din Corint avea o continuitate istorica.
Experienta dl. Carlton, care se întinde pe mai multi ani si la rastimpuri nu a fost ocolita de greutati, nu poate decât sa îi inspire pe unii din cei care abia au început sa caute adevarata Credinta. Cunoasterea sa profunda în ceea ce priveste natura confesiunilor nascute din Reforma este impresionanta si, nu ma îndoiesc, îi va surprinde pe multi dintre cititori.
Felul în care autorul descrie Biserica primara de-a lungul veacurilor, viata, structura, modul de închinare si misiunea Ei, se adreseaza mai ales celor care si-au imaginat un fel de ruptura abrupta cu Biserica Noului Testament. O astfel de ruptura, daca s-ar întâmpla vreodata, ne-ar face sa punem la îndoiala promisiunea Domnului de a trimite Duhul Sfânt sa calauzeasca Biserica în tot adevarul.
La final, încadrarea Bisericii Ortodoxe în Miscarea Ecumenica este corecta, echilibrata si o împartasesc la rândul meu. Din respect pentru acei Ortodocsi care au participat la acesta miscare (printre care ma numar si eu) se cuvine precizat ca, în afara câtorva exceptii, toti au ramas credinciosi gândului cu care s-au angajat în acest demers: acela de a marturisi adevarul Ortodoxiei si de a face cunoscut faptul ca Biserica este nedezbinata, ca singura cale pentru a înfaptui unitatea este de a deveni Ortodox.
Recomand noua carte a dl. Carlton celor care cauta adevarul, Protestantilor sau Romano-Catolicilor care încearca sa-si croiasca propriul drum spre Credinta Apostolilor,Martirilor, Parintilor si Sfintilor, tuturor Ortodocsilor care înca nu au înteles de ce Biserica lor are pretentiile pe care le are. Fie ca Domnul sa binecuvânteze din belsug stradaniile autorului de a aduce pe oameni la Hristos, Hristosul Scripturii.

Arhiepiscopul Dimitrie al Dallas-ului si a Bisericii Ortodoxe de sud din America

Cuprins
Introducere
Partea întâi
DE LA BISERICA BAPTISTĂ NUMĂRUL UNU
LA SECOLUL UNU DE CREŞTINISM
1 'Mostenirea mea ca Baptist din sud'
2 Cum am învãtat sã citesc
3 Moartea unui seminar teologic
4 Dobândirea tezaurului
Partea a doua. Scriptura, Traditia si Biserica
5 Numai Scriptura [Sola Scriptura]: Ce presupune aceasta
6 Numai Scriptura [Sola Scriptura]: Textele-mãrturie
7 Natura Traditiei
8 Structura si modul de închinare al Bisericii Primare
9 Transformarea Protestantã
10 Crezul
Epilog