39 postari la acest topic

[cristiboss56]

În seara de Crăciun – George Coşbuc


Afara ninge linistit,
In casa arde focul,
Iar noi, pe linga mama stând,
De mult uitaram jocul!
E noapte. Patul e facut.
Dar cine sa se culce
Cand mama spune de Iisus,
Cu glasu-i rar si dulce.
Cum s-a nascut Hristos in frig,
In ieslea cea saraca,
Cum boul peste el sufla,
Caldura ca sa-i faca.
Cum au venit in ieslea lui
Pastorii de la stâna
Si ingerii cântind in cer,
Cu flori de mar in mâna.

[cristiboss56]

Primeneste-ti gazda casa,
Umple vadra, pune masa,
Fa poteca prin gradina,
Si-n pridvor tine lumina,
Ca venim de multisor,
Drumul nu ne-a fost usor.
Tot prin viscol, tot prin gloata,
Ziua toata, noaptea toata,
Gerul iernii ne-a patruns,
Dar de-ajuns tot am ajuns,
Sa-ti cantam, sa-ti colindam,
Vestea Nasterii sa-ti dam.
Sa te bucuri, sa te-nchini,
De belsug pentru gradini,
De mioare prin ponoare,
De credinta si de soare.
De noroc la iarmaroc,
De copii pe langa foc.

[cristiboss56]

ELEGIE DE CRACIUN - Radu GYR


Un cantec aureste si-o stea la geam se-aprinde
si-o ciocanire alba în visul dinspre strada.
Ce pas se mai opreste in gheata si zapada,
la casa zavorîtã de astazi sa colinde?
Pe lenesa beteala de trista promoroaca
aud colindatorii cu steaua de clestar
si inteleg ca-i steaua anilor limpezi, dar
o las pe sub fereastra sa lunece, sa treaca.
Si magica lui usa trecutu’ncet si-atinge
si vad un pom de aur cand se deschide usa…
Dar daca mana, grabnic, luminile le stinge
si smulge mandarina si toba si papusa?
Cine-a gonit din bradul cu inimi mici de stele
si n’a mai vrut din aur sa cheme inapoi
ingerii tristi de zahar si saniile moi
zambind cu Mos-Craciunii de turta dulce’n ele?…
S-au stins in brad luceferi si portocale’n mine.
Zac jucarii de vise pe fund uitat de lada.
In scrinuri vechi dorm ingeri si inimi de zapada
si zilele de aur ca niste mandarine.
Si doar colinda curge… De ce atata zvon,
cand mana ostenita nu-i face semn sa vina?
E mai adanc, cand ninge pe cantec si lumina,
peste colinda vietii si steaua de carton.

[cristiboss56]

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania


de Petru Dugulescu

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania,
Trecand prin vama, fara pasaport!
S-alunge pe tirani si tirania,
Sa ne aduca-n tara omenia,
O marfa ce-am vandut-o la export.

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania -
In tara Lui de care I-a fost dor…
Caci L-am chemat cu totii in agonia
Acelor ore cand veni urgia,
Ingenunchiati, smeriti, sub tricolor.

Se-ntoarce-n tara Domnul, sa ne spele
Si sa ne-nvete sa traim frumos.
Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele
Si-apoi sa plece dincolo de stele
Ca stim noi ce sa facem aici jos.

Se-ntoarce-n tara Domnul cu Scriptura -
Ca sa ne-nvete viata de crestini;
Dar ateismul si nomenclatura
Si-au transformat subtil coloratura
Si -I impletesc din nou cununi de spini.

Cu darul de iubire si dreptate
Se-ntoarce Dumnezeul Preainalt;
Sa nu mai fie-n tara strambatate,
Nici comunism si nici securitate,
Sa nu mai moara tineri pe asfalt.

Sta Dumnezeu la poarta, Romanie -
Dar cine Ii va spune: "bun venit!"?
La Parlament si la Presedentie
Se-aproba legi, se vrea democratie,
Dar, Numele Lui nu e pomenit.

Te cheama Creatorul azi, nu maine,
In ceasul de destin hotaritor -
Sa-ti franga-n dar a invierii paine;
Acum ori niciodata poti romane
Sa ai un Dumnezeu si-un viitor!


E sarbatoare la Florii

de Petru Dugulescu


E sarbatoare la Florii -
Cum n-a mai fost vreodata,
Caci Cel prezis de profetii,
Azi in Sion se-arata.

Smerit, cu chipul Sau senin,
Inconjurat de gloate,
Isus, calare pe asin,
Coboara spre cetate.

In maini, cu crengi de palmier,
Ii ies multimi in cale;
Rasuna al Iudeii cer,
De cint si osanale.

Rasuna coruri de copii
Multimea se tot strange,
E sarbatoare la Florii,
Dar Imparatul plange:

"Ierusalim, Ierusalim,
Ce mi-ai respins iubirea
Si darul pacii cel sublim -
Iti plang nenorocirea.

Dusmanii vor imprejmui
Tot zidul tau cu schele,
Iar pentru mame si copii
Veni-vor vremuri grele."

Cu lacrimi calde pe obraz
Plangea Ierusalimul ... ,
Dar plansul lui mai scalda azi
New Yorkul si Kremlinul.

Vazduhul Terei e brazdat -
De undele divine,
Iar orologiile bat
Sfarsitul care vine.

E sarbatoare pe pamant
Si lupta pentru pace,
Se flutura lozince in vant,
Dar Printul pacii tace.

Azi, nu romani si nici barbari,
La porti vin cu stafeta,
Ci mii de monstrii nucleari -
Ameninta planeta.

E sarbatoare si e joc
Si muzicile canta,
Dar pace tu nu ai deloc
Si moartea te-nspaimanta.

El hotaraste iar o zi
Azi, cat se poate spune,
Pe Printul pacii-L poti primi,
Nu amana pe maine!

[cristiboss56]

Chemarea lui Iisus

Parintele Arsenie Boca


I.

Voi, care nu stiurati ce-i binele in viata
Si nici caldura sfanta ce inima dezgheata,
Voi, care in durere ati suspinat si-ati plans
Si cantul fericirii in inimi vi s-a stins,
Veniti, Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una
Si mainile-Si intinde s-astampere furtuna.

II.
Voi, pentru care viata n-a fost decat un chin
Si zambetul durere, iar rasul un suspin,
Voi, ce-ati ascuns trecutul sub lespezile reci
Si plangeti fericirea ce ati pierdut in veci,
Veniti cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,
Gasi-veti mangaiere la sanul lui Iisus.

III.
Voi toti, care in viata ati cautat uitarea
Pacatelor in cupa, ce v-o intinse desfatarea
Si surzi ati fost la glasul ce cobora de sus,
Azi, pana mai e vreme, va-ntoarceti la Iisus ;
Spuneti-I Lui durerea si El va va-ntari,
Povara vietii voastre cu El veti imparti.

IV.
Voi, care nu stiurati ce-i adevarul viu
Si-n aiurare spuneti ca cerul e pustiu,
Satui de-ntelepciune, o, voi ce va truditi
Sa daramati si-n urma nimic sa nu claditi,
Rugati-va, si-atunci ca sa simtiti nu-i greu
Si-n cer, si-n jurul vostru, si-n voi pe Dumnezeu.

V.
Oricare-ati fi in pace, veniti, veniti la El,
Pe nimeni niciodata n-a izgonit defel ;
Cu mila va primeste si bratele-Si intinde,
In dragostea-I cereasca Iisus pe toti cuprinde ;
La pieptul Lui cel dulce iubindu-l va-ncalziti,
Iisus este-nvierea, veniti la El, veniti !

[cristiboss56]

Scriptura Sfanta
In veci Scriptura Sfanta
Eu nu voi parasi,
In ea gasesc eu pace
Si numai bucurii.
In ea-ntalnesc iubirea
Parintelui Ceresc,
In Iisus Salvatorul,
Mielul Dumnezeiesc.
Cand am ispite grele
Si ochii cand imi plang,
Alerg la ea intruna,
Cu ea toate inving.
Cand pierd a mea carare,
De lume inselat,
La Iisus ea ma-dreapta
Si iarasi sunt scapat.
Ea e a mea lumina,
Dreptate si comoara,
Ca ea nu e nici una
Chiar lumea de-nconjori.
In ea ma-ncred intr-una,
Izvor de viata e,
Cu ea eu voi ajunge
In a mea patrie.

De-atatia ani…
De-atatia ani a stat Iisus
In pragul casei tale,
Dar tu zavorul greu i-ai pus
Cu multele-ti gresale.
Tu azi te-mpotrivesti mereu,
Dar nu ti-e teama oare,
Ca s-a sfarsit si Harul Sau,
Si lunga Lui rabdare?
Cand glasul Lui te cheama iar,
Iubitul meu, asculta,
Primeste al iertarii har,
Caci vina ta e multa.
Si va veni un ceas amar,
O vreme de obida,
Cand vremea Sfantului Sau Har
Pe veci o sa se-nchida.
Iar tu vei ramanea pe veci
In focul de afara,
In nesfarsit amar sa treci
A iadului povara.
Dar chinul cel mai greu si-amar
Va fi incredintarea,
C-a fost si pentru tine-un har,
Dar i-ai respins iertarea.
O, om! Ce mari raspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui în scris sau grai,
De pilda ce la altii dai,
Caci ea mereu, spre iad sau rai
Pe multi o sa-i îndrume.
Ce grija trebuie sa pui
În viata ta, în toata,
Caci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus, în veci nu-l mai aduni
Si vei culege roada lui.
Ori viu, ori mort odata,
Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergând din gura în gura
Va-înveseli sau va-ntrista,
Va curata sau va-ntina,
Rodind samânta pusa-n ea
De dragoste sau ura
Scrii un cuvânt: cuvântul scris
Este un leac sau o otrava.
Tu vei muri dar tot ce-ai scris
Ramâne-n urma drum deschis
Spre ocara sau slava.
Ai spus un cântec, versul sau
Ramâne dupa tine.
Îndemn spre bine sau spre rau,
Spre curatenie sau desfrâu,
Lasând în inimi rodul sau.
De har sau de rusine
Arati o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea buna sau e rea
Va prabusi sau va-nalta,
Vor merge suflete pe ea,
La pace sau durere.
Traiesti o viata, viata ta
E una, numai una
Oricum ar fi, tu nu uita.
Cum ti-o traiesti: vei câstiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, Om! Ce mari raspunderi ai!
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus prin scris sau grai
Sau lasi prin pilda care-o dai
Pe multi, pe multi spre iad sau rai
Mereu o sa-i îndrume.
Deci nu uita: Fii credincios!
Cu grija si cu teama
Sa lasi în inimi luminos
Un semn, un gând, un drum frumos
Caci pentru toate ne-ndoios
O data vei da seama.
Amin

CREDINTA MEA
Credinta mea? Nimic de n-as avea,
Iisuse Sfinte, sa raman cu Tine,
Ruina de as fi, intre ruine
Sa ma cuprinda doar iubirea Ta -
Fara nimic, nadejde sau speranta,
Doar Tie, Doamne Sfinte, sa ma darui,
In Viata Ta cea sfanta sa ma narui,
Chiar daca sunt o pacatoasa zdreanta -
Flamand si gol, impuns de tot si toate,
Din Evanghelia Ta sa tot citesc,
Aievea-n gand mereu sa te-ntalnesc,
Si-n Duhul Sfant, sa nu te pot socoate
Atat de bun, in tainul ingeresc -
Mortii sa las doar post si rugaciune,
Biserica, si blande fapte bune,
Din Sufletu-Ti, cu dragoste, sa rup
Cuvintele-Ti, eterna Lor minune,
Sa fiu in trupul Tau, mai micul trup
Pe care-l chemi Iisus – Iisus, Stapane…
Doamne-Ajuta!

Bate Doamna-n fiecare poarta
Bate Doamna-n fiecare poarta,
Bate Doamna-n fiecare gand,
Ca sa nasca pe o lume moarta
Pe Pastorul Vietii, luminand -
Bate Doamna – nimeni nu-i deschide,
Bate Doamna – toti au impietrit,
Toti se-ascund in casele aride,
Se ascund in suflet troienit -
Astazi Doamna iarasi de ar bate,
Nimeni n-ar deschide, si-ar urca
Intr-o iesle, poate-ar lumina
Pruncul Ei, in sufletele toate -
Nici o usa, astazi, un copil
N-ar deschide, singur, pe o lume,
Ar cauta Iisus un loc umil
Unde sa se nasca, fara nume -
Plina-i Lumea toata de avarii
Care darul vietii nu-si impart
Cu o Doamna, si cu Domnul Mamii -
Sufletul crestinilor e spart -
Si asa, pe Lumea Rautatii,
Bun e numai bunul Dumnezeu,
Ca-si trimite Fiul, Domnul Vietii,
Lumii-intregi, sa ia pacatul sau -
Sa deschida Raiul tot la cei
Nu au nici copii, nici Dumnezeu…

Acest post a fost editat de cristiboss56: 04 February 2012 - 10:56 AM

[cristiboss56]

ÎNCHINARE


Virgil Maxim

Pe voi v-am pus în cartea mea să plângeţi,
cum plânge la Iordan o desfrânată...
Voi, care sufletul în două frângeţi
şi-amiază vă e mintea luminată.

Pe voi, călugări mari şi mici şi şterşi
de veacul rău, de ochii mei prea slabi,
pe tine, cin sfinţit, ca să reverşi
din Mila Cerului, spre noi, hulubii albi.
În faţa voastră, când vă scriu, mă-nchin,
în faţa voastră, când vă cânt, mă rog,
voi, mâna Domnului muiată-n crin
şi Veşniciilor, aici, zălog.
În faţa voastră în genunchi mă plec
şi la picioare gândul vi-l depun.
Nu semne-aştept la cele ce vă spun,
ci pe Iisus să-mi daţi, să-L am întreg !

[cristiboss56]

Cand au aparut nori pe cerul vietii tale,
Dumnezeu a fost de partea ta si i-a indepartat.
Daca au aparut furtuni carora nu le puteai tine piept,
El ti-a dat pace in mijlocul furtunii.
Daca au curs lacrimi pe obrajii tai,asta nu a insemnat ca esti uitat ci ca sa simti gustul mangaierii Lui.
Cand ti se parea ca nu gasesti raspunsuri,
Raspunsul era ascuns in Dragostea pe care ti-o poarta.
Asa ca nu uita ca nimic nu-I scapa de sub control
Celui ce te iubeste cu adevarat,
Incredinteaza-ti soarta in Mana Domnului si El va lucra!
Multa pace!

[cristiboss56]

In varful lumii

de preot Lucian Grigore


In varful lumii trista si mistuita-n flacari
e crucea Ta intinsa si mana mea ce-o porti
cand imi cuprinde pieptul imbratisarii Tale
cand ma aduna-n taina imbratisatei morti.

E crucea Ta o rana, stalp spre blestemul sortii,
mirarea mea intreaga ca Te-am vazut cum mori,
Dar Tu iesind de-acolo din valvataia mortii
cu rana Ta deschisa m-ai invatat sa mor.

M-ai ridicat pe mine, si poala crucii Tale
inca mai poarta lacrimi ca semn ca Te-am ales.
Sunt lacrimile Maicii ce Te-a nascut pe Tine,
sunt lacrimele mele ce plang atat de des.

Calatorind spre lume se stinse glasul Tau
lasandu-ma pe mine sa strig cat pot cuprinde
cum Te-au ucis talharii pe Tine, Dumnezeu,
zdrobindu-mi de pe buze noianul de cuvinte.

Si ma framant atata cand stiu ce mult Te doare
ca rataciti de frica Te-am parasit cu totii
Ingaduie-ti de-apururi putina mangaiere,
nu ne lasa afara cand strangi zavorul portii.

Am sa mai stau o vreme sa zabovesc de paza
la poarta dintre treceri cand vii la judecata.
Tu insuti sa ma judeci si Tu sa-mi fii de straja,
Ca te-am iubit, o sti, dar am gresit indata.

Mai judeca-vei Doamne, sau vei lasa sa trec,
ca sa ma vezi cu ramuri, in maini purtandu-ti cantec?!
E prea destul atata ca n-am putut sa plang
pacatele ce insumi am amanat sa judec.

Taceam infrigurat, si crucea incremenise
acolo sus pe deal, pe dealul unde seceri
venea un vuiet dulce, si m-am oprit sa beau
fiorul ce da viata involburatei treceri.

De sus de tot sfarsita durerea cea de Tata
se pravalea prin lume vazandu-te cum mori
Eu te-am ucis, si plang si-mi plange viata toata
Dar El te-a luat pe Tine, Tu scumpul Lui odor!

Deasupra-mi si-nainte se rourase calea
inima mea chema cu ea ca sa petreci
Erai strapuns de mine si ma gandeam ca-ti pare
atata dor si mila ca sa nu vrei sa treci.

Mi-am dus la tample mana sa-mi izbavesc durerea,
erai desupra-mi cale si pavaza si stea
si dragostea de Tine nelamurindu-si firea
ramase sa ma strige gonind in urma mea!

Erai si rug si vuiet si stalp de foc erai
cand marea Ta din palme se desfacu de ele
sa-mi pregateasca calea cu flori si cu alai
sa trec intreg spre tine, si sa m-ating de stele.

Se desfacuse marea in vuiet de durere
sa trecem noi robitii cu pruncii nostri toti
si cu sotii, cu case, cu neamuri si avere
spre Tine cel din tara pecetluitei morti.

S-a rupt catapeteasma si tunetul puterii
s-a sfaramat in inimi si-n cugetele toate,
ai inviat pe semne, ca umbla pe la porti
copiii cei din ceruri cu sufletele noastre.



Sangele meu

de preot Lucian Grigore


Am simtit cum trece prin sangele lumii
un strigat!
Durerea ce ma chema erai Tu,
Cuvant nerostit de minte…
"Sa te inalti - mi-ai spus -
si sa ma iei la tine, in sufletul tau,
sa dai deoparte necugetarile
si lespezile intunecimilor toate".
Dar neputand sa Te ajung,
Te-am cuprins cu sangele meu cand sangele Tau m-a atins,
caci sufletul meu era prea putin sa Te incapa.
Atunci Te-am vazut…
cutremuratu-m-am si Te-am vazut!
Erai sfasierea dorului meu prea sarac!
M-am temut, si Te-am cuprins,
sfaramat, cu sangele meu Te-am dorit…Dumnezeu.
Trupul meu neprielnic
lespede parasita ti-a fost …in vremea parasirii de mine.
Lespedea mormantului Tau,
vestind marturia plecarii Tale spre cer…
sa spun pururea celor ce trec,
nedumerirea ca sunt, incredintarea ca esti!
Si Te-am cuprins cu sangele meu cand sangele Tau m-a atins,
caci dorul meu era prea putin sa Te incapa.
In amurg mi-ai zis: "lasa-ti suvoiul inimii tale sa te duca spre
cer!"
Si am simtit ca nu ajungeam inca sa cred…
dar Tu stiai neputintele mele,
durerile mele stiai !
si lespedea greului zilelor mele intelegeai cum m-apasa!
Mi-am luat atunci inima-n pumni si am strigat sa ma auzi,
dar nu era de-ajuns…caci inima mea pierise in strigarea de Tine!
Si-am pus in locul inimii mele cuvinte,
si inima pumnilor mei a-nceput sa bata la Tine
fara sa stiu ca mult mai devreme,
deschisesesi chiar Tu pentru mine calea.
Si Te-am cuprins cu sangele meu cand sangele Tau m-a atins,
caci mintea mea era prea putin sa Te incapa.
Era destul de tarziu, innoptase…
cantam si inima Ta batea la mine in piept,
asteptandu-ma sa-mi risipesc nedumeririle toate
cu aripile cuvintelor mele frematand ca niste fluturi.
Eu Te-am cuprins in noapte, sfaramat, cu sangele meu…
si fluturii cuvintelor mele cu aripi de sange
zburdau pierzandu-mi cantecul dincolo de portile cararilor Tale.
Atunci Te-am cuprins cu sangele meu…
era chiar clipa cand sangele Tau m-a atins,
altfel Te-as fi pierdut,
caci si acest cantec al meu ar fi fost prea putin sa Te incapa.
Stiu bine…Te-am cuprins cu sangele meu,
cu lespedea trupului meu Te-am infasurat si Te-am pus in icoana,
ca sa nu pleci…
caci sufletul meu,
si dorul meu,
si inima mea,
si mintea mea,
si cantecul meu,
….
ar fi totdeauna mult prea putin sa Te incapa.

[cristiboss56]

Cântecul sufletului

Cântecul Sufletului este ca un zumzet, zumzetul universului.
Este dulce ca ciripitul unei păsări.
Este constant ca bataia inimii.
Pulsează ca pașii grabiți
Este intens, te uimește și te reîmprospătează.

Cântecul sufletului este o poveste nespusă.
Se aude tare pentru urechile care se pot acorda ca să-l audă
Dar e tăcut pentru cei care nu ascultă atent.
Este vast, expansiv și intangibil.
Cântecul sufletului poate să ne umple de mirare și uimire.

Cer sufletului meu să continue să-și cânte cântecul
Și să-mi reamintească atunci când uit să ascult.
Oh, acel sunet dulce, vindecator, melodios
Care îmi amintește de cea mai minunată simfonie.

Dacă sufletul meu s-ar opri din cântec, eu n-aș mai fi.
Inima mea ar plânge de durere.
Pentru că acest cântec este cel care mă hrănește și mă împinge înainte.
Fără de el, m-aș șterge în uitare.
Pentru că sufletul meu este esența mea, ființa mea, și miezul meu
Din așa ceva m-am născut
Șoptește-mi în momentele întunecate ca să știu că ești încă aici.
Strigă-mă de pe vârfuri înalte de munte, și de dincolo de orizont.

Cântecul sufletului meu mă umple de iubire.
El vindecă rănile trecutului.
Mă îmbrățișează și mă mângâie.
Și îmi reamintește cine sunt cu adevărat.
Cântecul sufletului este cel care mă călăuzește și pulsează cu fiecare clipă.
Cântecul sufletului este cel care îmi amintește de ce sunt aici.

autor necunoscut