15 postari la acest topic

[sergiu.c]

''Domnul celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har'' (Pilde 3, 34). Sa-ti aduci aminte de aceste cuvinte mai ales cand mergi la spovedanie. Trufia este lucrul care leaga cel mai strans limba ca sa nu spuna: sunt pacatos. Smereste-te deci inaintea Domnului, nu te cruta, nu te teme de fata omului. Descopera-ti rusinea, ca sa te speli; arata-ti ranile,ca sa te curatesti; povesteste toate nedreptatile tale, ca sa te indreptezi. Cu cat vei fi mai lipsit de mila fata de tine insuti, cu atat mai milostiv va fi fata de tine Domnul si vei pleca plin de dulcele simtamant ca esti miluit. Acesta este harul Domnului nostru Iisus Hristos, dat de El celor ce se smeresc prin marturisirea nefatarnica a pacatelor pe care le au.

[Luca.O]

Chemand pe oameni sa-L urmeze luandu-si crucea, Domnul arata, totodata, calea de urmat, indepartand piedicile cele mai insemnate ce se ridica inaintea ei - piedici nu din afara, ci launtrice, inradacinate in inima omului, intelesul cuvintelor Lui este acesta: ''Vrei sa vii dupa Mine? În primul rand, nu te cruta, fiindca cine se va cruta pe sine, acela se va pierde; in al doilea rand, nu te lasa inlantuit de lacomie, fiindca «ce folos va avea omul daca va castiga intreaga lume, iar sufletul sau si-1 va pierde?». În al treilea rand, sa nu-ti pese de ceea ce vor spune sau de felul in care te vor privi ceilalti: «Fiindca cine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului se va rusina de el cand va veni intru slava Tatalui Sau, impreuna cu sfintii ingeri»''. Crutarea de sine, lacomia si rusinarea de oameni sunt cele mai insemnate lanturi care il tin pe om in viata neplacuta lui Dumnezeu, pe calea patimilor si a pacatului. Acestea sunt piedicile de capetenie in calea intoarcerii pacatosului la Dumnezeu; mai ales impotriva lor se duce lupta duhovniceasca in omul care se pocaieste si in cel care a inceput deja sa faca roadele pocaintei. Atata vreme cat aceste fire nu sunt inca taiate, in viata crestina din noi nu se poate pune nadejde: ea este plina de poticniri si caderi, daca nu totdeauna vazute, cel putin launtrice. Asadar, fiecare sa se cerceteze bine pe sine si daca afla vreunul din lanturile pomenite, sa se ingrijeasca a se dezlega din el; altminteri, sa nu traga nadejde ca se va ridica la inaltimea desavarsirii in Hristos, chiar daca pe dinafara pare foarte vrednic.(Sf.Teofan Zavoratul)

[Luca.O]

''Si acum, zice Domnul, intoarceti-va la Mine din toata inima voastra, cu post, cu plangere si cu tanguire; si sa sfasiati inimile voastre, iar nu hainele voastre; si sa va intoarceti la Domnul Dumnezeul vostru, ca milostiv si indurat este. Trambitati cu trambita, sfintiti post, vestiti adunare sarbatoreasca... sa iasa mirele din asternutul sau si mireasa din camara sa... sa planga preotii, slujitorii Domnului, si sa spuna: Cruta, Doamne, poporul Tau'' (Ioil 2, 12-17). Cine va asculta acum glasul acesta care rasuna in biserica? Daca ar rasuna prin piete glas de tunet din cer: ''Crutati-va, oamenilor, pe voi insiva, ca sa va crute si Domnul'', poate ca atunci ar auzi careva si s-ar trezi din betia de dezmierdari, de pofte si de vin. Preotii nu contenesc strigand: ''Cruta, Doamne''! insa de la Domnul se va auzi acest raspuns infricosat: ''Nu vor avea crutare, pentru ca nimeni nu cauta crutare''. Toti stau cu spatele la Domnul, s-au intors de la El si L-au uitat.(Sf.Teofan Zavoratul)

[Luca.O]

Si a zis Cain catre Domnul: pedeapsa mea este mai mare decat as putea-o purta'' (Fac. 4, 13). Este, oare, cu putinta a vorbi astfel inaintea fetei lui Dumnezeu, Care este aspru, fireste, intru dreptatea Sa,dar si pururea gata sa miluiasca pe cel care se pocaieste cu adevarat? Zavistia a intunecat gandurile sanatoase, nelegiuirea facuta cu deadinsul a impietrit inima, si Cain, iata, ii raspunde cu grosolanie lui Dumnezeu insusi: ''Au doara sunt eu pazitorul fratelui meu?'' (Fac. 4, 9).Dumnezeu vrea sa inmoaie inima lui de piatra cu ciocanul asprei Sale judecati, dar el nu se lasa, ci, inchizandu-se in grosolania sa, se arunca in bratele sortii pe care si-a gatit-o singur prin pizma si omor. E de mirare faptul ca dupa aceasta a trait la fel ca toata lumea: a avut femeie, si-a intemeiat o familie si pastra toate legaturile lumesti; insa pecetea lepadarii si deznadejdii statea in continuare asupra lui. Trebuie sa fie vorba de un fapt launtric, care se petrecea in constiinta, din constientizarea pozitiei in care se afla fata de Dumnezeu, sub influenta faptelor, patimilor si obiceiurilor pacatoase care o apasau. Mai ales acum ar trebui oamenii sa ia aminte la aceasta! Dar sa aiba, totodata, credinta ca nu este pacat care sa biruiasca mila lui Dumnezeu, chiar daca pentru inmuierea inimii este nevoie, fireste, de timp si osteneala, intre mantuire si pieire nu este loc, insa, de ales!(Sf.Teofan Zavoratul)

[Luca.O]

"Iadul si pierzarea descoperite sunt inaintea Domnului: cu atit mai mult inimile fiilor oamenilor" (Pilde 15,11). Iar pacatosul se tot gindeste ca nimeni nu il vede si, ascunzindu-se de ochii oamenilor prin intunericul noptii sau pustietatea locului, socoate ca nu e zarit de nimeni.Ochiul lui Dumnezeu a vazut tot; ingerul pazitor si constiinta au fost martori. Vei merge cindva la judecata si atunci, toate cele ascunse se vor vadi; martori ce nu pot fi mituiti vor sta de fata si vei ramine fara cuvint.Osinda va ramine de neschimbat. Un singur mijloc poate abate acest sfirsit de neinlaturat: pocainta. Usa spre ea este deschisa. Grabeste-te sa intri pina n-a sunat ceasul care te izbeste cind nu te astepti, curmind si pacatele tale, dimpreuna cu orice nadejde de a afla mila. (Sf.Teofan Zavoratul)

[Luca.O]

Acestea zice Domnul: ''Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te invata pe tine cele de folos, care te duce pe calea pe care trebuie sa mergi. O, de-ai fi luat aminte la poruncile Mele! Atunci, pacea ta ar fi fost ca un riu, iar dreptatea ta - ca valurile marii; si ca nisipul s-ar fi inmultit saminta ta, iar fiii pin-tecelui tau - ca tarina pamintului: nu s-ar fi stins, nici ar fi pierit numele ei inaintea Mea''5. Cu ce conditie? ''Iesiti din Babilon'' (Is. 48,17-20)! Babilonul este chipul pacatoseniei de toate felurile. Paraseste pacatul, intoarce-te catre Domnul cu toata inima ta, si El nu va pomeni faradelegile tale, va da uitarii toate nedreptatile tale. Iarasi vei fi primit in mila Lui, si atunci nu-ti va ramine decit sa umbli numai in calea pe care te va invata El, ca pacea ta launtrica sa fie ca un riu, cugetarile cele bune ale inimii tale ca nisipul, iar roadele faptelor tale bune ca tarina pamintului.(Sf.Teofan Zavoratul)

Acest post a fost editat de Luca.O: 02 April 2012 - 11:59 AM