Parintele Mihail Stanciu
articol preluat de pe
blogul parintelui
Cu multă mâhnire în suflet am aflat că duminică, 30 octombrie, după Sfânta Liturghie (slujită în sobor - 4 preoți și un diacon), la biserica ”Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (parohia Lazaret II) din Sibiu, în prezența și cu prezentarea preotului paroh care este chiar Părintele Vasile Mihoc (respectabilul și eruditul profesor de teologie ortodoxă), Klaus Kenneth, proaspăt revenit în România pentru a o ”evangheliza” în felul lui, a perorat din nou în cunoscutul lui teatralism de show-man religios, încercând, și în parte chiar reușind, să-i manipuleze de creștinii ortodocși prezenți în biserică. Dovada? Nici unul nu s-a sesizat de minciunile și înșelătoriile lui ca să-l oprească din logoree și să-l invite politicos la o cateheză ortodoxă serioasă de care (în pofida tuturor experiențelor lui și a uceniciei lui - de care face caz pentru acreditare în - la Părintele Sofronie) duce lipsă. M-am mirat și întristat totodată și de atitudinea Părintelui Vasile Mihoc care, deși a predicat în 10 martie 2011 la catedrala din Sibiu ”Despre înșelare”, s-a lăsat antrenat în hipnoza colectivă și, ca paralizat, nu i-a contrazis deloc ideile și propunerea (unele expuse în continuare, mai jos) neortodoxe. Motivul? Nu-l știm, doar presupunem că din prea multă ”iubire”... Totuși, noi trebuie să luăm aminte la faptul că nu există iubire mântuitoare decât în Adevăr - Cuvântul lui Dumnezeu - Iisus Hristos și în Biserica Lui Sfântă, sobornicească și apostolică, și nicidecum în minciună, mândrie și erezie.
Țin să reamintesc de la bun început și să precizez faptul că titlul best-seller-ului lui K.K. în limba română (”2 milioane de kilometri în căutarea Adevărului”) nu reprezintă traducerea reală și exactă, în limba germană el fiind ”Zwei Millionen Kilometer auf der Suche” (2 milioane de kilometri în căutare), coperta originală nici măcar amintind de Hristos sau de Crucea Sa. Chiar nu pot înțelege de ce traducătorii români i-au adăugat Adevărul, când tocmai Acesta îi lipsește... Iată că poarta spre cumpărătorii (păcăliți ai) cărții lui s-a deschis de la început printr-o minciună! Oare Adevărul - Hristos Se bucură să fie propovăduit și slăvit prin minciuni, fraților? Poate mai potrivit era ”în căutarea ... succesului” sau ”în căutarea ... faimei”, ținând cont de publicitatea nesperată ce i s-a făcut la creștini(i neștiutori și slabi cu discernământul) nu doar români ortodocși...
Revin acum și prezint câteva din ideile, unele neclare, altele eretice de-a dreptul, promovate duminică de K.K. în biserica din Sibiu.
1. Trecând peste stilu-i caracteristic destins, necoerent logic, fără continuitate, presărat cu glumițe și mișcări scenice de tip du-te - vino prin biserică, gesticulări teatralicești și vocalizări avocățești, mai întâi de toate nu L-a mărturisit pe Iisus Hristos - Domn și Dumnezeu.
Tot timpul vorbea numai de Gott (Dumnezeu) fără să facă referiri precise la Mântuitorul nostru Iisus Hristos și la Biserica Lui care este una - Ortodoxă, la Tainele Bisericii fără de care nu există viață duhovnicească. Repet și subliniez, K.K. promovează o gnoză care nu s-a lepădat de păgânisme (deci nici de satana care le-a inspirat), nicidecum viața în Hristos. Da, într-adevăr, el se promovează pe sine, el promovează credința lui, nu cea ”dată Sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 1, 3). Ca și anul trecut și ca totdeauna, K.K. se pretinde un credincios neeclesial, neclar ortodox, cu grave carențe și cu interpretări personale eretice ale învățăturii și iconografiei ortodoxe. Iată de ce.
2.
S-a apucat să interpreteze în mod personal scrisul din aureola Mântuitorului Hristos, arătând că literele grecești ”Ο ΩΝ” (rostite O On și traduse prin ”Cel ce este”) ar fi tot una cu mantra ”aum” din ”religiile” orientale. Doamne ferește! Înseamnă că marele predicator K.K. nu face diferența între personalismul creștin și golul depersonalizant al drăcismelor orientale, între numele persoanei dumnezeiești a Fiului și neantul cosmic impersonal, între rugăciunea ca dialog interpersonal treaz și incantația repetată hipnotică. E foarte gravă asocierea și echivalarea aceasta și este o erezie ucigașă de suflet.
3. Spre finalul poliloghiei sale, K.K. a propus, și toți, inclusiv părintele Mihoc, au executat (mai puțin câțiva martori oculari care n-au căzut în plasă și care observau stupefiați ce se petrecea în jurul lor),
câteva minute de liniște, cu ochii închiși, timp în care el (K.K. adică) le sugera să lase toate resentimentele și grijile deoparte, să-i considere pe toți oamenii frați, să-și imagineze bunătate și înțelegere, etc. (mesaje iubiriste adogmatice), atenție!, nu să se roage! Atmosfera părea una de ședință de hipnoză și sugestie în masă, nu de prezență vie și trează în Duhul și în Biserica lui Hristos. Evident, la finalul expunerii, K.K. împărțea generos autografe pe cărțile lui tipărite în românește și oferite spre buimăcire creștinilor ortodocși români, pe banii lor binențeles.
E incredibil cu ce tupeu înșelatul și înșelătorul K.K. seamănă neghina rătăcirilor lui dogmatice, mistice și practice! Dar la fel de incredibil este fenomenul amețelii duhovnicești de care dau dovadă nu numai creștinii (mulți amărâți și încărcați de necazuri și griji), dar și păstorii și învățătorii Bisericii care-l tolerează pe acest lup în piele de oaie să muște și să rănească suflete, culmea!, chiar în biserică! De aceea susțin și acum că unul ca el nu are ce căuta la amvonul bisericii, el trebuind să se lepede de satana și de toate ale lui (inclusiv ereziile, slava deșartă, hipnoza și sugestia ca metode de manipulare), să învețe și să asimileze în ascultare smerită și tăcere (, nu în promovare de sine,) dogmatica și buna rânduială a Bisericii Ortodoxe.
Anul trecut, în luna mai, Părintele Mihai Valică mi-a spus că și prietenul lui, Părintele Michel Quenot (eruditul teolog și iconolog ortodox), elvețian și el ca și K.K., cu adevărat fiu și
ucenic duhovnicesc al Părintelui Sofronie de la Essex, s-a mirat de faptul că ”circarul” de K.K. este așa de repede și bine primit (fără pic de discernământ) printre ortodocșii români care se lasă ”vrăjiți” de palavrele lui.
Fac un apel către fii și ucenicii mei duhovnicești să nu piardă vremea, energia și harul Duhului Sfânt, citind cărțile sau ascultând prelegerile aiuritoare și smintitoare ale lui K.K., ci să se întărească în cugetul, în viața și-n rânduiala cuminte și sfântă a Bisericii Ortodoxe, în învățătura Sfinților Părinți și Mărturisitori, nepăgubindu-se cu nimic dacă nu primesc bălmăjelile și diversiunile unuia care după două milioane de kilometri este încă, nu în căutarea Adevărului, ci tot în înșelare, dar caută să-i molipsească și pe alții. Mulțumesc, de asemenea, în avans, tuturor acelora care îmi vor mai trimite ”perle” sau înregistrări de la conferințele lui K.K. la care se nimeresc fără să știe unde merg. Asta ca să-l demascăm în toată splendoarea rătăcirilor lui...
(PS: Prezența și cartea (”Paradiziaca expediție”) Fratelui Alexandru-Mihail Niță, care a viețuit 7 ani în Sfântul Munte Athos, au trecut aproape neobservate în aceeași biserică din Sibiu, ieri, lumea fiind orbită parcă de sclipiciul kitsch-ului kk-ian...)
Din articolul
http://interesargese...ea-de-arge.html, unde ni se prezintă ca pe o mare victorie conferința lui K.K. la Curtea de Argeș, găsim un citat din perorația înșelatului care ne învață ce e cu Biserica: ”Cu mulţi ani în urmă oamenii şi-au construit un sistem numit Biserica Creştină, loc în care au apărut multe legi, dogme sau tradiţii. Însă, cu timpul, Iisus Hristos a ieşit din această schemă. A rămas scheletul şi duhul a plecat. Oamenii vin la biserică precum suporterii pe stadion. Biserica a devenit precum un club de fotbal, iar Iisus este trist…”. Iată o altă erezie kk-iană: oamenii au făcut Biserica, unde tot oamenii au inventat legi, dogme sau tradiții. Păi, învățătura creștină elementară ne spune că Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel ce are toată puterea în cer și pe pământ, a întemeiat Biserica și o conduce neîncetat în calitate de cap și mire veșnic al ei prin Duhul Sfânt care a grăit prin Sfinții Apostoli, Părinți, Martiri și Mărturisitori. El nu a părăsit-o și nici n-o părăsește vreodată, după făgăduința Lui: ”Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28, 10). Domnul Hristos se bucură cu fiecare prunc ce se unește cu El prin Botez, cu fiecare om care se pocăiește și se sfințește, cu fiecare familie care înaintează pe calea mântuirii, cu fiecare monah care intră, prin prin nevoință și rugăciune pentru el și pentru lume, în Împărăția cerurilor. Mântuitorul lucrează neîncetat în Biserica Sa pentru mântuirea oamenilor. Cum poate să asocieze îndrăcitul de K.K. Biserica lui Hristos cu un club de fotbal? Oare chiar nu vedeți, părinților și fraților, că hulește pe Hristos și Biserica?
Portal
Calendar Resurse
Repere Ortodoxe
Autentificare
INREGISTRARE
0
Inapoi Sus
Promovati in Articol
