4 postari la acest topic

[cristiboss56]

Inamicul obezitatii -

Daca exista vreo planta medicinala care sa sugereze, prin infatisarea sa, efectul de slabire, cu siguranta aceea este cicoarea: are o tulpina subtirica si mladioasa, practic lipsita de frunze, petalele ei albastre sunt ca aripile de fluturi, iar culoarea verde-albicioasa a tijei sale florale ii accentueaza si mai mult aspectul filiform. Aceasta, chiar daca sub pamant lucrurile sunt neasteptat de diferite: radacina cicorii este puternica si bine dezvoltata, fiind o adevarata camara in care sunt depozitate acum, toamna, substante nutritive si vindecatoare extrem de eficiente. In momentul de fata, cicoarea se bucura de o adevarata celebritate pe
plan international, in primul rand datorita calitatilor terapeutice ale radacinii sale. Ea regleaza pofta de mancare si metabolismul, motiv pentru care s-a nascut o noua generatie de medicamente de slabit, extrem de puternice, pornind de la aceasta planta. Mai ales in Germania, Statele Unite, Franta, cicoarea este intens valorizata ca remediu pentru reglarea greutatii, fiind adesea uitate, pe nedrept, celelalte calitati vindecatoare ale sale, calitati care - vom vedea - nu sunt deloc de neglijat.

Carte de vizita

Denumirea sa stiintifica este Cichorium intybus si, de la sfarsitul primaverii pana spre iarna, cat tine perioada de inflorire, e foarte usor de recunoscut. In popor, se spunea ca cicoarea este cea mai puternica dintre ierburi, pentru ca infloreste pana la primele zapezi si nu se teme de frig. Este inalta de pana la un metru, cu flori albastre ca cerul, inconfundabile. Sub pamant dezvolta un rizom puternic, cu gust amar pregnant, in care sunt depozitate peste iarna substantele de rezerva ale plantei. In Europa, era considerata inca din antichitate un elixir pentru ficat si pentru digestie, precum si un puternic remediu impotriva otravurilor. In medicina populara romaneasca, radacina de cicoare, fiarta sau numai inmuiata in apa, se dadea pentru cei "incuiati", adica pentru cei care sufereau de atonie gastro-intestinala si de constipatie. In Apuseni, radacina de cicoare se folosea plamadita in rachiu sau in vin contra "vatamaturii" (hernie) si a "durerii la inima" (ischemie cardiaca dureroasa). In Moldova, cicoarea se punea la inceputul iernii in scaldatori, impreuna cu iarba mare si cu fierea pamantului, pentru a-i feri pe copii de raceli si de dureri de burta. Si pentru "friguri" (malarie), se bea zeama de radacina de cicoare. Cei bolnavi de "jag" (pirozis) beau, de asemenea, zeama de cicoare si erau pusi sa linga sare.



Recoltarea


Cicoarea este o mare iubitoare de soare si creste in locuri deschise, cum ar fi fanetele si pajistile, marginile de drum, terenurile virane, din campie si pana in zonele montane joase. In scopuri medicinale, se foloseste radacina plantei, care se recolteaza in octombrie-noiembrie, prin dezgropare cu cazmaua. Se spala in curent de apa repede, dupa care se despica pe lungime si se pune la uscat in strat subtire, intr-un loc aerisit si calduros. Dupa incheierea procesului de uscare (cand radacinile devin rigide si se rup cu un pocnet sec), se depoziteaza in saci de hartie, in locuri curate si ferite de umezeala.

Mod de administrare

Pulberea de cicoare

Se obtine prin macinarea radacinii cu rasnita electrica de cafea. Se administreaza de 2-3 ori pe zi, cate o lingurita. Acest remediu are excelente calitati depurative, hipoglicemiante, precum si efecte probiotice (favorizeaza dezvoltarea de bacterii prietenoase).

Decoctul combinat de cicoare

Se pun doua lingurite de pulbere de radacina intr-un pahar de apa si se lasa sa macereze vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe vreme de 2 minute cu alt pahar de apa, dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei zile.

Tinctura de cicoare

Se pun intr-un borcan 20 de linguri de pulbere de radacina, care se acopera cu alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, ramanand deasupra un strat de alcool de doua degete, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile, dupa care se strecoara. Preparatul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare, si se pastreaza vreme de maximum 2 ani. Se administreaza de regula o lingurita de 4 ori pe zi, in tratamente de 1-3 luni.

Cafeaua de cicoare


Din radacina de cicoare, daca se prajeste si apoi se macina, se obtine o pulbere inchisa la culoare, cu efecte tonice digestive si nervoase, folosita adesea ca substitut de cafea. In magazinele noastre se gasesc diferite sortimente de cafea de cicoare, care, de fapt, sunt un amestec intre cicoarea prajita si diverse cereale si leguminoase prajite (naut, ovaz, orz). Bautura care se obtine din acest amestec este un excelent aperitiv, care, consumat inainte de masa, previne indigestia si balonarea, alunga oboseala fizica si nervoasa.

Extractul de cicoare

Se obtine din tinctura de cicoare, din care se evapora complet alcoolul, ramanand o pulbere fina, amara si extrem de concentrata in principii active - extractul de cicoare. El contine de 5-6 ori mai multe principii active decat simpla pulbere de cicoare, care sunt asimilate integral de organism, si nu doar in proportie de 25%, ca in cazul simplei pulberi. Ca atare, extractul este "medicamentul" cel mai concentrat care se poate obtine din cicoare, asa incat nu este de mirare ca toate studiile facute in ultimele decenii cu aceasta planta au folosit extractul.
La noi in tara, extractul de cicoare se gaseste combinat in proportii egale cu planta integrala, sub forma unor capsule cu o eficienta terapeutica remarcabila. Asocierea la extract a simplei pulberi de planta ajuta pacientul sa beneficieze de proprietatile naturale originare ale plantei, eficientizand tratamentul. Dozele necesare de capsule cu extract vor fi precizate pentru fiecare tip de afectiune in parte.

Tratamente preventive cu cicoare

* Diabetul - se stie ca persoanele predispuse la diabet se confrunta cu o tulburare de secretie a insulinei. La amatorii de dulciuri, mai ales, pancreasul elibereaza in sange cantitati de insulina mult mai mari decat cele necesare, ceea ce genereaza hipoglicemia si o nevoie de dulciuri crescanda. Odata consumate dulciurile, pancreasul va elibera o noua supradoza de insulina, care genereaza o noua criza de hipoglicemie, care necesita consumarea altor dulciuri s.a.m.d. Cate o jumatate de litru de decoct de cicoare, administrat in reprize, de patru ori pe zi, regleaza secretia de insulina si previne accesele de hipoglicemie, care sunt precursoarele bolii.
* Racelile si alte infectii - se tine o cura cu cicoare, din care se ia cate o lingurita de pulbere, de trei ori pe zi, vreme de minimum 30 de zile. In paralel, se consuma iaurturi naturale (nu cu lapte praf, gelatina si alte adaosuri) care contin culturi de Bifidus si Acidophillus. Administrarea cicoarei favorizeaza dezvoltarea in intestin a asa-numitelor bacterii prietenoase, care intre altele imbunatatesc productia de celule ale sistemului imunitar si le activeaza pe cele existente. Ca atare, administrand aceasta planta medicinala, organismul devine mai rezistent la infectii, prin intarirea sistemului imunitar.


* Ateroscleroza - administrarea cicoarei are efecte de reducere si de stabilizare a tensiunii arteriale, limitand totodata valorile colesterolului. Or, hipertensiunea arteriala si colesterolul crescut sunt principalii factori de risc pentru aparitia depunerilor de aterom pe artere. Se recomanda curele de 3 luni, timp in care se iau cate 4-6 capsule cu extract de cicoare pe zi, pe stomacul gol.
* Candidoza - un studiu belgian, condus de dr. M. B. Roberfroid, publicat in revista de specialitate "Journal of Nutrition", din anul 1998, arata ca inulina, unul din cele mai importante principii active din cicoare, administrata intern, este un extraordinar stimulator de dezvoltare a lacto-bacteriilor in tubul digestiv. Or, aceste bacterii inhiba dezvoltarea Candidei albicans si a altor "ciuperci" parazite, tinand sub control proliferarea lor. In scop preventiv, se tin cure cu o durata de 45 de zile, timp in care se iau cate 4 capsule cu extract de cicoare pe zi, in doza unica.
* Boala canceroasa - se tin cure cu radacina de cicoare, administrata sub forma de pulbere, cate o lingurita de 2-3 ori pe zi. Un studiu pe animale a aratat ca administrarea radacinii de cicoare a redus incidenta diferitelor tipuri de tumori, iar atunci cand boala canceroasa era deja instalata, cicoarea a incetinit cresterea tumorilor si aparitia metastazelor. De asemenea, administrarea de cicoare ajuta bolnavii de cancer sa se hraneasca (reda apetitul alimentar) si stimuleaza functia de eliminare.
* Cancerul la colon - un studiu realizat in 2002 in Spania indica faptul ca cicoarea are un cert efect de reducere a riscului aparitiei cancerului de colon. Radacina plantei stimuleaza tranzitul intestinal si, conex cu aceasta, eliminarea toxinelor, normalizeaza flora in colon, are efect de neutralizare a radicalilor liberi. De asemenea, cicoarea se administreaza pentru combaterea cancerului de colon, incetinind sau chiar stopand formarea tumorilor si impiedicand aparitia metastazelor. Se iau capsule cu extract, cate 6-8 pe zi, in cure de 45 de zile, cu 10 zile de pauza.

Tratamente interne

* Efectul yo-yo - sub aceasta denumire este cunoscuta o adevarata maladie a zilelor noastre, care apare dupa curele de slabire si consta in cresterea rapida in greutate, prin dezvoltarea tesutului adipos. Cei care se confrunta cu efectul yo-yo ajung in scurt timp la o masa corporala mai mare decat... cea de dinaintea curei de slabire, precum si la depasiri alarmante ale valorilor glicemiei, colesterolului, trigliceridelor etc. Explicatia acestui fenomen, extrem de neplacut si chiar periculos pentru sanatate, este ca in timpul infometarii si cateva saptamani sau chiar luni dupa aceea, stomacul secreta cantitati impresionante de hormon al foamei (grelina), care vor declansa un apetit urias si, practic, imposibil de stapanit. Solutia pentru a scapa de acest efect este consumul de extract de cicoare, cate 2 capsule luate in timpul meselor principale, abtinandu-ne apoi de la orice supliment de hrana. Extractul de cicoare reduce secretia de grelina, ajuta la eliberarea in organism de cantitati mai mari de leptina (hormonul satietatii) si va fi consumat atat timp cat simtim nevoia sa ne reducem apetitul alimentar.
* Colesterol marit - un principiu activ, inulina, continut intr-o proportie impresionanta de catre rizomii de cicoare, are o puternica actiune de reducere a colesterolului negativ (LDL). Se administreaza capsulele de cicoare, cate 8 pe zi, in cure de 40 de zile, cu 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
* Trigliceride marite - se aplica acelasi tratament ca si pentru reducerea colesterolului si, in plus, se va renunta vreme de macar 6 saptamani la consumul de carne, de grasimi hidrogenate (margarina), de prajeli. Un studiu american a aratat recent ca extractul de cicoare administrat vreme de patru saptamani reduce valorile trigliceridelor cu peste 15%, eficienta tratamentului dublandu-se sau chiar triplandu-se atunci cand a fost corelat cu un regim alimentar corespunzator.
* Diabet de tip II - un studiu realizat timp de 14 zile pe animale de experienta cu diabet indus a aratat ca tratamentul cu cicoare reduce glicemia cu aproximativ 20%, trigliceridele cu 19% si colesterolul total cu 16%. De asemenea, cicoarea reduce producerea de glucoza la nivel hepatic si stimuleaza secretia de insulina din celulele pancreatice. Se administreaza infuzia combinata de radacina, din care se bea cate un litru pe zi.
* Adjuvant in diabetul de tip I - se administreaza cate una-doua capsule cu extract de cicoare, de patru ori pe zi, la orele 8, 14, 20 si 22. Acest tratament se face sub supravegherea medicului curant si are drept scop reducerea progresiva a dozelor de insulina (element extrem de important la diabeticii insulino-dependenti). Cura cu extract de cicoare se face vreme de 45 de zile, fiind urmata de 2-3 saptamani de pauza (timp in care se iau alte hipoglicemiante, cum ar fi papadia, dudul, brusturele, anghinarea), dupa care administrarea se poate relua. Acest tratament are si rolul de a preveni afectiunile cardiovasculare grave, care sunt principalul pericol in cazul bolii diabetice.
* Dispepsie, digestie dificila - radacina de cicoare contine principii active care sporesc secretia de bila si de sucuri gastrice, imbunatatind digestia si eliminand probleme cum ar fi balonarea, inapetenta, atonia gastrica. Radacina de cicoare se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia, cu un sfert de ora inainte de fiecare masa, cate o jumatate de lingurita.
* Tulburari hepatice dupa otraviri, intoxicatii alcoolice - experimental s-a demonstrat ca organismele intoxicate cu substante foarte periculoase (cum ar fi metanolul, tetraclorura de carbon etc.) reactioneaza foarte bine la administrarea de tinctura sau de extract de cicoare, care stimuleaza in special drenarea si refacerea ficatului. Se fac tratamente de cate trei luni, interval de timp in care se ia cate o lingurita de tinctura de cicoare, de trei ori pe zi. Daca nu tolerati alcoolul, tinctura va fi inlocuita de capsulele cu extract de cicoare, cate sase pe zi.



* Alergie - un studiu japonez, facut in anul 1999, arata ca administrarea de extract de cicoare chiar in primele minute de la declansarea unei reactii alergice conduce la o ameliorare simtitoare a simptomelor. Se iau cate 4 capsule de extract de cicoare,

de la primele semne de urticarie, de catar respirator sau de deranjamente digestive produse de un alergen. Ulterior, se iau cate 6-8 capsule de cicoare pe zi, pana la disparitia simptomelor.
* Candidoza digestiva - mai multe studii facute in Statele Unite, in Belgia si in Japonia, au aratat ca administrarea cicorii are o serie de efecte complexe, care au ca finalitate inhibarea dezvoltarii Candidei albicans, dar si a altor tulpini ale ei. Se tin cure cu o durata de 1-2 luni, timp in care se iau cate patru-sase capsule cu extract de cicoare pe zi, administrate cu iaurt probiotic.
* Candidoza vaginala - se aplica tratamentul de la candidoza digestiva. Suplimentar, se fac spalaturi vaginale, de 3-5 ori pe saptamana, cu infuzie calduta de pelin (Artemisia absinthum), in care se pun 2-5 lingurite de tinctura de marul-lupului (Aristolochia clematitis). Tratamentul extern are rolul de a echilibra rapid flora locala, in timp ce cura interna cu cicoare are darul de a stabiliza rezultatele si de a preveni recidivele.
* Constipatie - zaharurile nedigerabile din radacina de cicoare stimuleaza formarea de bacterii prietenoase de tip bifidus in colon, creste biomasa fecalelor si continutul lor de apa, stimuleaza peristaltismul intestinal, imbunatatind eliminarea. Se administreaza pulberea, cate 2 lingurite pe zi, dimineata si seara. Un tratament dureaza trei saptamani si se poate relua la nevoie dupa cinci zile de pauza.
* Ulcer gastric - tratamentul cu extract de cicoare (cate 0,8-1,2 grame pe zi) ajuta la refacerea mucoasei si a peretilor gastrici lezati. Mai mult, cicoarea favorizeaza dezvoltarea unei flore normale in stomac, inhiband astfel dezvoltarea Helicobacter pylori. Cura cu extract de cicoare va dura 4 saptamani, timp in care dozele de extract vor fi administrate in timpul meselor principale (administrata inainte de masa, cicoarea stimuleaza secretiile gastrice, ceea ce poate agrava ulcerul gastric).
* Adjuvant in tahicardie - studii stiintifice arata ca cicoarea diminueaza ritmul cardiac prea accelerat, avand un efect bland si stimulator asupra inimii, similar medicamentelor digitalice. Se administreaza tinctura, din care se iau cate 3 lingurite pe zi.
* Lipsa de calciu - cicoarea contine o cantitate de calciu mica, aproape infima, dar totusi este un excelent remediu contra hipocalcemiei. Secretul sau este ca favorizeaza asimilarea acestui mineral din alte alimente (cum ar fi lactatele, migdalele, nucile, soia, broccoli, spanacul etc.). Se administreaza sub forma de capsule, cate 1-2, la fiecare din mesele principale ale zilei.

Extractul de cicoare si lupta cu kilogramele

Printre primii oameni de stiinta care au observat proprietatile cicorii in tratamentul obezitatii se numara doi romani, si anume - celebrul farmacist Ovidiu Bojor si medicul Octavian Popescu, care, intr-o lucrare comuna, remarcau un paradox: administrata inainte de masa, cicoarea stimuleaza apetitul, in timp ce atunci cand este luata in timpul mesei, ea este un puternic inhibitor de apetit, suprimand la unii pacienti aproape complet pofta de mancare si ajutandu-i sa-si reduca drastic portia de hrana. Cum este posibil acest lucru? Actiunea de stimulare a apetitului este usor de explicat prin faptul ca cicoarea stimuleaza secretia de sucuri digestive, ceea ce duce in mod reflex la intensificarea foamei. Mai greu a fost de explicat de ce, administrat in timpul mesei, extractul obtinut din aceasta planta actioneaza ca un puternic inhibitor al foamei.


Ei bine, explicatia a venit cu putin timp in urma, cand un studiu a aratat ca extractul de cicoare luat in timpul mesei inhiba secretia asa-numitului hormon al foamei (grelina), stimuland in schimb productia hormonului satietatii (leptina), care este un puternic inhibitor al apetitului alimentar. Extractul de cicoare este singurul remediu natural cunoscut care ajuta la mentinerea delicatului echilibru intre secretia de hormon al foamei (grelina) si cel al satietatii (leptina), ceea ce explica extraordinarele sale efecte benefice in cura de slabire. Desi nu ne promite scaderea in greutate, indiferent de cantitatea de alimente pe care le consumam, extractul de cicoare ne ajuta sa invingem apetitul excesiv si sa tinem regimuri alimentare rezonabile, cu care slabim putin cate putin, iar rezultatele obtinute sunt stabile si nu implica riscuri de destabilizare a functiei cardiace, nervoase, hormonale etc.
Administrarea cicorii in curele de slabire: se iau cate 1-3 capsule la putin timp (4-5 minute) dupa ce am inceput sa mancam, oricat de nesemnificativa ni se pare cantitatea de hrana pe care vrem sa o consumam in acel moment. Fiecare capsula se ia impreuna cu minimum 200 ml de apa. Cura dureaza vreme de 1-2 luni, dupa care se face o pauza de 2-4 saptamani, apoi tratamentul se reia. Pe zi, se pot administra pana la 12 capsule cu extract din aceasta planta, fara riscuri pentru sanatate.

Precautii si contraindicatii

Planta nu contine principii toxice. Doar la o administrare de peste 100 g de cicoare pe zi pot aparea fenomene secundare (bradicardie). Uneori pot aparea simptome ca balonarea, durerile abdominale si, foarte rar, arsurile gastrice. In cazul balonarii se poate lua in paralel cu cicoarea si cate un varf de cutit de pulbere de anason (Pimpinella anisum) sau fenicul (Foeniculum vulgare), care au efect carminativ. Daca cicoarea produce arsuri gastrice sau deranjamente digestive severe, administrarea sa va fi prompt intrerupta.

Capsulele cu extract de cicoare sunt produse de catre firma romaneasca "HERBAGETICA" din Brasov. Denumirea produsului este "Cicoare Extract" si il gasiti in farmaciile sau in magazinele naturiste, ori puteti sa il comandati direct, la tel. 0745/43.58.77, 0788/52.16.06, pe internet, scriind la adresa herbagetica@gmail.com, ori vizitand magazinul www.herbauniversal.ro.

[cristiboss56]

Continui cu un nou " miracol ":

Despre efectele terapeutice ale mugurilor de plop





Întâlnit frecvent pe marginea şoselelor, plopul este arborele care ne face verile mai răcoroase. Puţini ştiu însă că plopul nu este plantat doar în scopuri ornamentale şi că mugurii săi constituie remedii utilizate de sute de ani în farmacia verde.




Originar din Iran şi din Turcia, plopul a fost aclimatizat de către arabi în tot bazinul Mării Mediterane. Astăzi arborele, cu multiplele sale varietăţi, creşte pe toate continentele. În România ocupă un areal foarte vast, de la câmpie, dealuri şi coline joase până în zonele submontane, la altitudini de 1.800 metri. Este frecvent întâlnit în păduri, poieni umede, zăvoaie, depresiuni, luncile râurilor şi în Delta Dunării.
În medicina naturistă mugurii vegetativi ai plopului constituie remedii folosite de sute de ani. Pentru a putea fi utilizaţi cu succes în fitoterapie, este recomandat ca aceştia să fie recoltaţi în lunile martie-aprilie, când încep să se umfle, înainte ca frunzele să înceapă să crească. Apoi, aceştia trebuie uscaţi în strat subţire, în magazii uscate şi bine aerisite.
Foarte important de reţinut este şi faptul că răşina din muguri constituie o sursă vegetală de propolis, fiind cunoscută şi sub numele de “propolis vegetal”.
Cele mai bune efecte ale mugurilor de plop s-au constatat, de-a lungul timpului, în afecţiunile respiratorii, constituind unr eal ajutor pentru bolnavii de bronşită, astm bronşic, laringită, dureri de gât, gripă. În cazul acestor afecţiuni se recomandă tinctura din muguri (câte 50-100 picături pe o bucată de pâine, de 4 ori pe zi sau 4 linguriţe de tinctură combinate cu 4 linguri de miere, luând câte o linguriţă din oră în oră). Tratamentul are efecte de expectorant şi fluidizant al secreţiilor bronşice, antiviral, antiseptic şi stimulent imunitar.
Aceeaşi tinctură prezină efecte benefice şi în caz de reumatism, spondiloză anchilozantă şi sciatică, acţionând ca un puternic sedativ (în dureri) şi antiinflamator (în artroze), datorită prezenţei salicinei. Se utilizează câte 50 picături de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, într-o cură de 2-3 luni. “În afecţiunile digestive, tratamentele cu muguri sunt eficiente în ulcerul gastric, diaree, colite de fermentaţie şi de putrefacţie, helmintiază (infestare cu Giardia) şi anorexie (lipsa poftei de mâncare). Este eficientă tinctura din muguri (50-100 picături) cu care se imbibă bucăţele de pâine albă, uscată sau prăjită. De asemenea se consideră oportună o cură de 3 săptămâni cu pulbere din muguri uscaţi (câte 3–4 linguriţe pe zi, pe stomacul gol)”, susţine prof. univ. dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie. Acesta consideră că cele mai bune efecte în tratamentul anumitor boli se obţin utilizând următoarele reţete de preparare a produselor:
- infuzie dintr-o linguriţă muguri uscaţi la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 15 minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi, având efecte expectorante (în astmul bronşic) şi diuretice, antiseptice (în inflamaţiile căilor urinare);
- tinctură din 25 grame muguri zdrobiţi care se macerează timp de 10 zile în 100 ml alcool 900; se iau câte 15 picături diluate în 50 ml apă, de 3 ori pe zi, cu o oră înainte de mese, contra bolilor respiratorii cu expectoraţii abundente, în afecţiunile vezicii urinare şi în hemoragiile interne;
- vin tonic din 100 grame muguri zdrobiţi care se macerează timp de 10 zile într-un litru de vin atreipahare pe zi, înainte de mese, tratamentul fiind recomandat în caz de tuberculoză pulmonară;
- sirop din 10 ml tinctură din muguri de plop, 20 ml tinctură de roiniţă şi 200 ml sirop din fructe; se consumă câte o lingură de 4-5 ori pe zi în terapia bronşitei cronice;
- infuzie concentrată din 200 grame muguri la 5 litri apă în clocot; se strecoară şi se toarnă în apa din cadă la temperatura de 370C pentru a face băi generale zilnice, în cure de trei săptămâni, cu rol în vindecarea rănilor provenite din arsuri sau se fac băi de şezut contra hemoroizilor şi a fisurilor anale;
- tinctură din 20 g muguri zdrobiţi, maceraţi timp de 8 zile în 100 ml alcool 700 pentru cataplasme sau frecţii antireumatice şi în dureri articulare sau musculare (artroze, nevralgii, miozite, contuzii, luxaţii, scrântituri).

[cristiboss56]

Continuam cu o alta planta " miracol " : LEVANTICA !

În afara faptului că uleiul de levănţică miroase extraordinar şi este relaxant, vă poate fi de mare ajutor atunci când suferiţi o arsură. Un cercetător francez, doctor René-Maurice, s-a ars în timp ce lucra în laborator. Imediat şi-a introdus mâna într-un recipient în care era esenţă de levănţică şi apoi a constatat că rana s-a vindecat mult mai repede şi nu au rămas cicatrice. De atunci, levănţica a fost mult mai utilizată în fabricarea produselor de îngrijire a pielii.
Alină rapid arsurile
În cazul în care aţi suferit o arsură şi vreţi să o vindecaţi cu ajutorul uleiului de levănţică amestecaţi 20 de picături de esenţă, 120 ml suc de aloe vera, 200 UI de vitamina E şi o lingură cu oţet. Ingredientele se combină într-un recipient cu pulverizator. Se agită bine înainte de utilizare. Preparatul se poate păstra în frigider pentru ca efectul răcoritor să fie mai puternic.
Înainte de a pulveriza direct pe rană e bine să urmaţi câţiva paşi. Începeţi prin curăţarea zonei arse cu un produs ce nu vă poate răni mai rău, cum ar fi ceai de muşeţel sau săpun cu glicerină, fără coloranţi sau alte arome. Lăsaţi zona să se usuce. Aplicaţi apoi remediul şi aşteptaţi până când lichidul va fi absorbit şi apoi, dacă este necesar, acoperiţi cu un bandaj.
Pulverizaţi acest produs pe rană dimineaţa şi seara şi ori de câte ori este necesar. În cazul în care sunteţi nevoiţi să vă expuneţi la soare, chiar dacă nu este vară, acoperiţi bine zona afectată sau folosiţi o cremă cu protecţie solară puternică.
Elimină vergeturile
În cosmetică, lavanda are avantajul compatibilităţii cu orice tip de piele. Stimulează regenerarea celulelor, atenuând formarea cicatricelor şi a vergeturilor şi încetineşte evoluţia ridurilor.
Contribuie la vindecarea arsurilor, la refacerea pielii deteriorate de expunerea prelungită la soare, la vânt sau la frig. Toate acestea, prin utilizarea sub formă de unguent, de ulei de masaj sau adăugată în apa de baie. Pentru eficienţă maximă şi acţiuni multiple se recomandă remediile în formulă combinată.
Lavanda e prezentă în reţete cu întrebuinţări aparent foarte diverse, dar destinaţia este aceeaşi: să calmeze.
Unul dintre remediile naturiste ce vă pot fi de folos este peelingul pentru ten uscat. Combinaţi şase picături de ulei de lavandă, două picături de ulei de mentă, două linguri cu făină de ovăz şi o lingură cu făină de porumb. Ingredientele se amestecă până la omogenizare şi se păstrează într-un recipient închis. Se aplică dimineaţa, pe faţa umedă, cu mişcări circulare, uşoare.
Cataplasme contra înţepăturilor de insecte
În cazul înţepăturilor provocate de insecte, în special pentru copii, puteţi folosi următorul remediu: amestecaţi 12 picături de esenţă de lavandă, cinci picături de ulei de muşeţel, o lingură cu argilă, o lingură cu tinctură de ceai verde şi două linguri cu apă distilată. Peste praful de argilă se toarnă apa şi tinctura, puţin câte puţin, amestecând continuu. Se adaugă apoi uleiurile până la omogenizare. Pasta rezultată se poate păstra la rece câteva luni, într-un recipient închis ermetic. Dacă se observă că s-a îngroşat, se mai poate adăuga apă distilată. Se aplică direct pe zona afectată, pentru a se vindeca mai repede.
Ameliorează astmul bronşic
Esenţa de levănţică este utilă şi pentru persoanele care suferă de astm bronşic. Se amestecă şase picături de ulei de lavandă, patru picături de ulei de muşcată, o picătură de ulei de sovârv, o picătură de ulei de mentă sau de ghimbir şi 30 ml de ulei vegetal. Preparatul se foloseşte pentru frecarea uşoară a pieptului, prilej cu care este şi inhalat. Se recomandă mai ales seara, înainte de culcare.
Alungă migrenele
În cazul în care suferiţi de migrene amestecaţi cinci picături de ulei de lavandă, cinci picături de ulei de ghimbir şi 250 ml de apă caldă. Uleiurile se adaugă în apă încălzită, se amestecă puţin, apoi se scufundă mâinile în această baie circa trei minute. De asemenea, atât pentru dureri de cap, cât şi împotriva balonării şi în caz de sindrom premenstrual, combinaţi şase picături de esenţă de lavandă, trei picături de ulei de boabe de ienupăr, două picături de ulei de mesteacăn şi o picătură de ulei de patchouli (opţional). Preparatul se foloseşte ca ulei de masaj sau se adaugă în apa de baie.
Goneşte stresul
Dacă nu aţi mai avut parte de ceva vreme de un somn liniştit şi odihnitor puneţi câteva picături de ulei de levănţică pe pernă. Astfel veţi avea un somn liniştit. Aroma acesteia are o mare putere în alungarea stresului.
Atenţie!
Femeile însărcinate sau care alăptează trebuie să evite folosirea esenţei de lavandă, la fel şi diabeticii sau persoanele care au pielea sensibilă.

Ponturi!

- Aveţi probleme cu moliile? V-aţi săturat de mirosul de naftalină? Încercaţi săculeţele cu flori de levănţică uscată.
- Dacă vă doriţi ceva special pentru cină, căutaţi câteva reţete cu levănţică. Puteţi descoperi că puiul cu levănţică este delicios.
- Când achiziţionaţi uleiul de levănţică, asiguraţi-vă că este cu adevărat ceea ce scrie pe sticlă, deoarece pe piaţă există multe produse ce conţin foarte puţină esenţă de lavandă şi, în rest, au produse petroliere.

[cristiboss56]

HREANUL , UN ADEVARAT MIRACOL !

Aveţi dureri de cap, nas înfundat, senzaţie de cap greu, oboseală, febră? Acestea sunt doar câteva dintre simptomele sinuzitei. Aceasta reprezintă inflamaţia mucoasei sinusurilor. În cazul infecţiilor virale ori bacteriene manifestate la nivelul mucoasei nazale, orificiile sinusurilor se pot obstrua, astfel că secreţiile sinusale nu mai sunt drenate. Acestea se acumulează la nivelul sinusurilor şi creează condiţii propice dezvoltării unor microorganisme, cu apariţia infecţiei şi a puroiului. Persoanele care au sinuzită simt colecţiile purulente de la nivelul sinusurilor ca o senzaţie de presiune la nivelul feţei. Iată câteva remedii naturiste pentru a scăpa de sinuzită.
Cataplasme locale cu terci de tătăneasă
Un tratament eficient sunt inhalaţiile cu un amestec de picături din următoarele uleiuri: 10 picături de brad, 15 picături de cătină, 15 picături de gălbenele, 10 picături de mentă, 15 picături de sunătoare. Se pun picăturile în doi litri de apă fierbinte, apoi se fac inhalaţiile. Tratamentul se efectuează seara, iar durata este de 12 zile, putând fi repetat, la nevoie. O altă reţetă pentru inhalaţii sau băi de aburi, seara, este cu flori de muşeţel, lavandă, coada-şoricelului, mentă, cimbrişor, maghiran, salvie, cetină de pin, ceapă, sare, cu efecte antiseptice, antiinflamatoare, sedative şi sudorifice.
Şi cataplasmele locale cu terci de tătăneasă, coada-calului, cartofi cruzi, stropiţi cu alcool, rădăcini de schinduf, flori de fân sau frunze zdrobite de varză albă, ţinute peste noapte, sunt bune. De asemenea, şi cataplasma cu hrean este extrem de eficientă. Se pun într-un vas: două linguri cu făină de hrean şi două linguri cu făină de seminţe de in. Se adaugă apă şi se amestecă foarte bine până când se formează o pastă. Aceasta se înveleşte în tifon şi se aplică pe zona frunţii timp de o oră. În plus, puteţi face masaje locale cu uleiuri eterice (mentă, lavandă, pin, eucalipt), cu tinctură de propolis şi biter suedez şi cu alifie de gălbenele şi cătină. De asemenea, pe sinusuri se pot pune săculeţi plini cu nisip fierbinte, care vor fi schimbaţi după ce se răcesc.
Suc de varză albă picurat în fiecare nară
O reţetă pentru tratamentul de uz intern este siropul de hrean. Acesta se prepară astfel: o rădăcină de hrean dată prin răzătoare, amestecată cu patru linguri cu miere, se lasă câteva minute la macerat. Se strecoară şi se obţine siropul crud. Resturile rămase se pun la fiert cu puţină apă (cât să le acopere). După fierbere se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împreună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Şi tinctura de hrean este foarte benefică. Rădăcinile de hrean se dau printr-o răzătoare mică, după care se pun într-un borcan până se umple o treime, restul completându-se cu alcool alb alimentar de 80 de grade. După opt zile se strecoară, presând amestecul printr-un tifon. Se ia o jumătate de linguriţă de trei-patru ori pe zi.
Sunt indicate ceaiurile din cimbru, pin şi ienupăr
Ceaiul mixt pentru sinuzită este un ceai preparat din: 30 g de cimbru, 20 g de ienupăr, 20 g de muguri de pin, 20 g de coada-şoricelului, 20 g de tătăneasă, 20 g de muşeţel, 20 g de salvie. O lingură din acest amestec se infuzează trei minute în 250 ml apă clocotită. Se beau trei căni pe zi, îndulcite cu miere de albine.
Se pot folosi şi picăturile de suc de varză albă proaspătă. Se toarnă câte şase picături în fiecare nară seara, înainte de culcare.
O altă alternativă este soluţia de propolis 5% în alcool, din care se pun câte cinci picături în fiecare nară de trei ori pe zi. De asemenea, în uz intern sunt indicate infuziile din flori de muşeţel, salvie, coada-şoricelului, trei-fraţi-pătaţi, răchitan (câte două-trei căni pe zi).
Cum se fac spălăturile nazale

Pentru a efectua spălături nazale, cel mai eficient este să vă procuraţi un vas special (vas neti de irigare nazală). Pentru prepararea soluţiei nazale aveţi nevoie de: sare, praf de copt (bicarbonat de sodiu), o linguriţă sau lingură. Luaţi o linguriţă cu sare şi o jumătate de linguriţă cu praf de copt şi puneţi-le într-un vas de jumătate de litru, peste care adăugaţi jumătate de litru apă călduţă. Amestecaţi bine, după care transferaţi în vasul de irigare. Apoi, urmează spălătura nazală: Aplecaţi-vă deasupra unei chiuvete la un unghi de 45 de grade. Rotiţi capul astfel încât o nară să fie deasupra celeilalte. Introduce-ţi vasul neti în nara de deasupra cu atenţie. Aveţi grijă să fie etanş, dar nu presaţi asupra septului. Respiraţi pe gură şi apoi ridicaţi vasul de irigare astfel încât soluţia să curgă pe nară. În câteva momente se va scurge prin nara de dedesubt. Repetaţi procedeul pentru cea de-a doua nară. La final expiraţi blând pe nas, şi dacă e nevoie suflaţi nasul încet într-o batistă.
Pont! În camera în care stă bolnavul nu trebuie să fie flori puternic mirositoare şi animale de casă.
- Când suferiţi de sinuzită se impune un repaus odihnitor la pat, într-o cameră curată (fără praf), cu aer umidificat şi bine încălzită (la temperatura de circa 20°C), în care nu se fumează.

[cristiboss56]

Temperaturile scăzute, microbii şi virusurile sunt factorii ce ne ameninţă sănătatea în sezonul rece, dar nici trecerea de la rece la cald nu ne face prea bine. Putem spune că primăvara şi toamna suntem afectaţi mai mult de răceli şi de astenii, tocmai pentru că organismul este forţat să se adapteze la schimbare. Aceste obstacole se pot depăşi întărindu-ne sistemul imunitar. Mai jos vă prezentăm câteva ceaiuri imunizante.
Un „gard” de protecţie: echinacea
Echinacea este o plantă folosită pentru videcarea tuturor afecţiunilor, de la infecţii, dureri abdominale până la răceli şi răni. Ceaiul este recomandabil celor care îşi doresc întărirea sistemului imunitar. Această plantă protejează organismul de răceli, gripe, infecţii ale tractului urinar, herpes, candidoză, are efect antibacterial şi antifungic.
Cătina combate anemia şi astenia
Cătina este o sursă importantă de polivitamine care ajută întregul organism. Ceaiul, tinctura şi uleiul de cătină pot fi folosite pentru combaterea anemiei, anorexiei, arsurilor, asteniei, cancerului, depresiei, diabetului, herpesului, dermatozelor, hepatitelor, leucemiilor, rănilor, radiaţiilor şi bolilor de rinichi. Evident, cătina este un puternic stimulent al imunităţii.
Sortimentul verde este energizant
Ceaiul verde conţine mulţi antioxidanţi şi o serie de substanţe care inhibă dezvoltarea microorganismelor dăunătoare tubului digestiv - E. Coli, Salmonella sau Clostridium. Ceaiul verde este un panaceu pentru trupul nostru. El sporeşte imunitatea organismului, încetineşte îmbătrânirea, accentuează slăbirea, revigorează pielea, este un energizant natural, reduce riscul de cancer la stomac, ficat, esofag şi altele.
Arnica are grijă de căile respiratorii
Această plantă are proprietăţi imunostimulente foarte puternice. Ea stimulează imunitatea la nivelul gâtului şi al căilor respiratorii superioare, îmbunătăţeşte circulaţia, încălzeşte extremităţile şi creează o stare de confort fizic. Se pot consuma ceaiul şi tinctura.
Frunzele de afin au rol vitaminizant
Frunzele de afin sunt bogate în vitaminele A, E, B1 şi B2, ajută organismul în reglarea proceselor imunitare şi îi oferă rezistenţă în lupta cu răcelile, gripele şi alte infecţii.
Busuiocul, antitusiv şi antiinflamator
Ceaiul de busuioc are proprietăţi antimicrobiene şi antiinflamatorii, este un antiseptic intestinal şi un bun diuretic. Reduce inflamaţiile căilor respiratorii, este antitusiv şi bronhodilatator. El stimulează sistemul imunitar, este un tonic general, nervos şi antidepresiv.
Măceşele, depozit de vitamine

Măceşele au un conţinut bogat în special în vitamina C, dar şi în vitaminele A, B1, B2, P şi K. Ceaiul ajută la combaterea şi prevenirea răcelilor, întăreşte imunitatea organismului, îl face mai rezistent la boli şi normalizează circulaţia sângelui. Măceşele mai sunt recomandate în caz de avitaminoze, circulaţie periferică slabă, viermi intestinali, litiază şi dischinezie biliară. Acest ceai este indicat şi celor care suferă din cauza problemelor de stomac, rinichi şi intestine. Persoanele care au varice pot consuma ceai de măceşe. Pentru a nu pierde proprietăţile vindecătoare ale măceşelor, ceaiul se realizează prin fierberea fructelor numai trei minute.
- Fructele de cătină conţin zaharuri, acizi organici, vitamine şi acizi graşi esenţiali, şi pot fi consumate atât proaspete, cât şi uscate.

Toporaşul este unul dintre simbolurile primăverii, dar, pe lângă destinaţia ornamentală, are şi o întrebuinţare terapeutică. Este o plantă spontană, pe care o puteţi găsi în pădure, pe malurile apelor, pe câmpii şi chiar în grădini. În scop terapeutic se culege planta înflorită.
Remediu apreciat în Antichitate
Toporaşii conţin glicozide şi saponine, substanţe amare cu proprietăţi curative, pigmentul cyamina, de asemenea, cu puteri vindecătoare, vitamina C şi săruri minerale.
Deşi toporaşii au fost utilizaţi, încă din vechime, în tratamente naturiste, proprietăţile lor curative au ajuns să fie mai puţin cunoscute în zilele noastre. Anticii considerau că toporaşii erau un leac minunat împotriva durerilor de cap şi a bolilor de piele.
Vă scapă de crizele reumatice
Fiind bogaţi în uleiuri volatile şi mucilagii, toporaşii au acţiune emolientă. Datorită conţinutului de acid salicilic, aceştia au efect antiinflamator, febrifug şi antireumatic. Ceaiul reduce tensiunea arterială, alungă durerile de cap, curăţă sângele, provoacă expectoraţia. De asemenea, decoctul din rădăcină uscată calmează durerile reumatice, doar că această cură trebuie să fie de lungă durată, între trei şi şase luni, în funcţie de gradul deteriorării articulaţiilor, pentru a avea efectul scontat. Decoctul se obţine dintr-o lingură cu rădăcină mărunţită pe care o fierbeţi, timp de cinci minute, într-un sfert de litru de apă. Această licoare poate fi folosită şi în caz de constipaţie, având efect laxativ.
Infuzia vindecă infecţia urinară
Şi infuzia din toporaşi este utilă, mai ales în caz de infecţie urinară. Se pune o linguriţă cu plantă într-o cană cu apă clocotită, se acoperă şi se lasă 10-15 minute la infuzat. Se bea câte o cană cu ceai de trei ori pe zi, până la vindecare.
Utili în bolile respiratorii
Siropul de toporaşi se recomandă împotriva răcelilor, a gripei, a durerilor în gât şi a bolilor respiratorii. Se prepară din flori proaspăt culese. Se pun într-un borcan, iar deasupra se toarnă miere, cât să le acopere. Se lasă la macerat două săptămâni, după care se filtrează. Se ia câte o lingură cu sirop de trei-patru ori pe zi.
- Extern, ceaiul de toporaşi vindecă rănile şi cicatricele.


De la stejar se folosesc în scop medicinal mugurii proaspeţi, rădăcinile tinere, scoarţa internă a rădăcinilor, ghindele şi inflorescenţele, fiecare puse la macerat. Frunzele, ghindele şi scoarţa de stejar sunt foarte bogate în substanţe active şi au proprietăţi astringente şi tonice. Se folosesc contra diareii, dizenteriei şi hemoragiilor, iar pudra de scoarţă de stejar opreşte hemoragiile nazale.
Se poate prepara acasă
Din pulberea de ghindă se obţine un surogat al cafelei, ce se bea dimineaţa pe stomacul gol. Aceasta are un efect energizant, oarecum asemănător cu cel al cafelei clasice, dar fără să mai apară acea accentuare a oboselii, resimţită după trecerea efectului cofeinei. Iată cum se obţine: prăjiţi ghindele aproximativ 15 minute, amestecând continuu cu o lingură de lemn. Apoi le măcinaţi, iar produsul rezultat este cafeaua de ghindă. La o jumătate de cană cu apă (150 ml) clocotită se pun două linguriţe cu această pulbere, după care se mai lasă se fiarbă trei minute. Se consumă caldă.
Combate diareea
Pentru tratarea diareii şi a dizenteriei se iau trei linguriţe cu pulbere de ghindă pe zi, pe stomacul gol. Se ţine sub limbă vreme de câteva minute, după care se înghite cu apă. În cazurile grave, doza se poate mări până la zece linguriţe pe zi.
Scăpaţi de dureri de cap pe fond de oboseală şi de surmenaj dacă beţi o cafea de ghindă, obţinută din două linguriţe cu pulbere, la o cană cu apă.
Rădăcinile sunt cicatrizante
Stejarul are efecte terapeutice şi asupra aparatului genito-urinar, a sistemului circulator şi a intestinelor. Mai este indicat în astenii şi diverse tipuri de alergii. Mugurii de stejar reglează funcţia intestinală şi cresc tensiunea arterială la hipotensivi.
Rădăcinile tinere şi scoarţa lor internă sunt cicatrizante şi se utilizează în diverse afecţiuni dermatologice, scoarţa fiind tonifiantă şi antiseptică. Pentru a beneficia de toate proprietpăţile, se recoltează scoarţa de pe ramurile tinere de până la trei ani. Ea conţine mai multe taninuri cu efect astringent, pectine, răşini şi săruri minerale.
Pont! Scoarţa de stejar se recoltează primăvara, când începe să circule seva prin ramuri.


Originar din Egipt, inul este o plantă ce poate fi folosită nu doar în industria textilă, ci şi în farmacia naturistă. Cunoscut ca excelent luptător împotriva constipaţiei, inul poate fi folosit şi sub formă de ulei.
Vă scapă de psoriazis
Uleiul de in este foarte bun în tratarea rănilor provocate de tăieturi, arsuri, diverse inflamaţii sau chiar de psoriazis. Acesta se obţine din seminţe, printr-un proces industrial. Preparatul conţine cantităţi semnificative de acizi graşi sănătoşi Omega-3 şi Omega-6. Aceştia protejează pielea de radiaţiile ultraviolete, ce ar putea afecta epiderma în zilele toride de vară. De asemenea, aceşti acizi reglează şi secreţia de sebum, astfel încât pielea să nu se deshidrateze şi să nu se irite. Uleiul de in mai conţine şi lignani, care au antioxidanţi şi care au rol important în susţinerea echilibrului hormonal. Lignanii au efect antimicrobian, antibacterian şi contra ciupercilor şi virusurilor, dar ajută şi la tratarea rapidă a răcelilor şi a iritaţiilor.
Se aplică direct pe dermă
Uleiul de in nu este dăunător dacă este aplicat direct pe piele. Poate fi înghiţit, deoarece nu cauzează niciun fel de reacţii adverse. Cei care nu reuşesc să înghită uleiul trebuie să ştie că există şi comprimate ce conţin aceleaşi substanţe active ca uleiul. Aceste pastile se pot înghiţi ca orice alte vitamine. Este important însă să aveţi mare grijă înainte de a vă administra anumite preparate din in. Ele pot interacţiona cu diverse medicamente. De aceea este indicat să consultaţi medicul înainte de a urma tratamente cu astfel de preparate.
- Există studii, nefinalizate încă, ce arată că uleiul de in ar putea avea efecte şi contra infertilităţii atât feminine, cât şi masculine.


Dacă aveţi stări de nervozitate vă puteţi calma cu ajutorul câtorva plante care au efect relaxant, îndepărtează spasmele musculare şi sunt bune sedative. Veţi evita astfel produsele din farmacii.
Valeriana
Ca tratament în eliminarea stărilor nervoase, de agitaţie, de iritabilitate sau de surmenaj, se poate folosi valeriana, atât infuzie, cât şi pudră sau tinctură. Aceasta are aceeaşi acţiune precum muşeţelul, diferenţa fiind că valeriana este mult mai concentrată şi poate fi folosită numai de adulţi. Dozele în tratamentele naturiste cu valeriană sunt reduse, pentru că uleiul volatil al plantei este foarte concentrat şi o folosire necorespunzătoare poate avea efecte nedorite.
Sub formă de infuzie, valeriana este eficientă dacă se utilizează o dată pe zi, iar dacă folosiţi tinctura, o lingură dimineaţa este suficientă pentru un efect îndelungat.
Muşeţelul
Pentru îndepărtarea stărilor tensionate, specialiştii în medicina naturistă recomandă ceaiul de muşeţel seara, înainte de culcare, cu puţină lămâie proaspătă. De asemenea, inhalaţiile cu această plantă reglează respiraţia şi ritmul cardiac şi astfel vă veţi putea odihni până dimineaţa.
Folosit sub forma uleiurilor esenţiale, în apa de baie, muşeţelul îşi face rapid efectul. Adăugaţi câteva picături de ulei esenţial în apă la o temperatură suportabilă. Mirosul plăcut şi efectul sedativ al muşeţelului vă vor detensiona pe loc.
Muşeţelul poate fi folosit cu succes şi pentru tratarea stărilor de anxietate. Efectele se vor vedea după cel puţin o săptămână de tratament continuu cu ceai.
Sucul de cartofi
Un suc ce relaxează sistemul nervos şi combate durerile cronice de cap este cel de cartofi - se consumă o jumătate de pahar cu suc extras din tuberculii sănătoşi de cartofi înainte de masa de dimineaţă şi a celei de prânz, timp de două săptămâni.
„Seva” de dovleac
Şi sucul de dovleac este excelent pentru relaxare şi pentru un somn odihnitor - se bea seara la culcare câte o jumătate de pahar.
Zeamă de ridichi, sfeclă şi morcovi
Într-un vas se combină cantităţi egale de suc de la ridichi, sfeclă şi morcovi şi se pune la fiert timp de o oră, la bain-marie. Se ia în fiecare zi câte o lingură cu 15 minute înainte de cele trei mese principale. Cura durează trei luni şi este recomandată persoanelor care au organismul slăbit, care sunt apatice şi surmenate.
Meniu pentru tonifierea aparatului nervos

Iată un meniu pentru o zi care vă va îmbunătăţi sistemul nervos: la micul dejun beţi un pahar cu lapte cald şi mâncaţi două felii de pâine integrală, 100 g de brânză de vaci şi beţi un pahar cu suc de kiwi. La prânz mâncaţi o salată de ridiche neagră, friptură de vită la grătar cu garnitură de legume verzi, un iaurt şi un pahar cu suc de portocale. La cină serviţi o supă de legume, peşte la cuptor, o salată de legume şi suc de dovleac.
Pont! Băile fierbinţi în care s-au adăugat câteva picături de uleiuri esenţiale florale ajută la detensionare.